Incredibil! A mai căzut o stea...

Plânge o lume întreagă pentru că s-a stins o legendă! Un megastar! Michael Jackson, regele muzicii pop, a părăsit această lume ieri noapte. Parcă artistul cu suflet de copil a ţinut morţiş să ne arate că va rămâne pe veci numărul 1 în inimile a milioane de fani. De ce spun asta? Pentru că The King s-a stins la ora 1, târziu în noapte... Nu am fost niciodată un fan Michael Jackson. Şi o recunosc deschis. Ştiam însă că undeva, într-un colţ din îndepărtata Americă, se află cel care a reinventat muzica, care i-a dat un nou curs. Asta mă liniştea într-un fel. Poate cu voită naivitate, îmi imaginam că Regele poate veni măcar pentru câteva clipe să-mi fredoneze la ureche "Heal The World", "Thriller", "They Don't Care About Us", "Billie Jean", "You Are Not Alone" sau "Just Beat It" . În schimb, am fost întotdeuna un fan al muzicii care provoacă emoţie, care te face să-ţi deschizi inima. Am avut o perioadă acum câteva luni când am simţit că trebuie să-i ascult muzica aritistului american. Şi am făcut-o cu nespusă plăcere, m-a emoţionat şi mi-am dat seama că, orice ar fi, megastarul a fost dintotdeauna un copil mare într-o lume adeseori mult prea rea pentru el. E teribil de greu să vorbeşti despre un genial, dar şi mai greu e să scrii despre el. O să încerc însă să mă detaşez de părerea de rău cauzată de dispariţia unui artist colosal şi o să fiu cât mai obiectiv cu putinţă. Sau cât mai subiectiv, cine ştie... 

Jackson a fost un geniu, fără doar şi poate. A purtat o stea norocoasă pe frunte încă de mic. Dar nu s-a mulţumit numai cu asta. De pe la 5 ani a început să cânte. Şi a făcut asta timp de 45 de ani neîntrerupt. Cu har. Regele pop nu a fost doar un produs de marketing, ci a muncit asiduu ca să ajungă să fie idolul a zeci de generaţii de pe întreg mapamondul. A fost cântăreţ, dansator, compozitor, actor. A dat peste cap zeci de clasamente şi a "înnebunit" o lume întreagă cu muzica lui. A produs uriaşe mişcări de masă. A intrat în sufletele tuturor şi cu toţii am fredonat măcar o dată un vers din melodiile marca Michael Jackson. Acest artist genial a ajuns sus nu numai pentru că şi-a dorit enorm, ci şi pentru că a muncit pe măsură. Pentru asta, merită repectul şi admiraţia noastră, a tuturor. Odată ajuns pe cele mai înalte culmi ale performanţei şi celebrităţii, s-a produs declicul. De multe ori, a căzut pentru a se ridica din nou. Acum, însă, o spun răspicat: celebritatea l-a învins pe Michael! Nu boala, nu presa, nu datoriile. Ci celebriatea care l-a prins în mrejele ei şi nu i-a mai dat drumul. Când ajungi să vinzi 785 de milioane de albume în întreaga lume (adică de aproximativ 8 ori mai puţin decât populaţia de pe Glob!), când eşti adulat de mii de femei, când umpli stadioane întregi în câteva ore, când banii devin doar un detaliu pentru tine, când "rişti" sa devii cel mai bun artist al tuturor timpurilor, atunci trebuie să fii teribil de echilibrat ca să nu cedezi psihic. Şi Michael nu a fost! Celebritatea şi propria-i genialitate l-au terminat, l-au măcinat... Însă, într-o luptă corp la corp cu istoria şi cu timpul, Michael a ieşit învingător! Are certitudinea că o lume întreagă nu-l va uita niciodată!

Pe de altă parte însă, omul Michael Jackson e diferit de aritistul Michael. Ca fiecare dintre noi, a avut calităţi şi defecte. Nu ştiu în ce parte s-a înclinat balanţa, ştiu însă că nu-l putem judeca. Oricum nu suntem noi atât de abili încât să înţelegem un geniu. Aşa sunt ei: neînţeleşi. Cert e că Regele Pop a fost acuzat de pedofilie, s-a spus despre el că se droghează, că e ipohondru. A trăit total dezoraganizat ca orice boem. A fost mereu obsedat de originile sale afro-americane şi de chipul şi trupul său. Şi-a făcut zeci de operaţii ca să "devină" alb. Obsesia asta l-a măcinat... A iubit mult copiii (deloc în sens peiorativ), a compus pentru ei, a cântat pentru ei şi a făcut o mulţime de acte caritabile pentru copiii din întrega lume şi, în special, pentru cei din Africa. Ipohondria sa, asumată sau nu, l-a făcut să se comporte din ce în ce mai ciudat. În ultima vreme, purta mănuşi şi lua pastile cu nemiluita fără a consulta medicii. Şi asta l-a distrus. Banii nu l-au interesat niciodată. Ca atare, a cheltuit sute de milioane, adesea mai multe decât avea în propriile buzunare şi conturi. Asta a făcut presa să scrie că e îngropat în datorii. Şi aşa a fost. Pentru luna iulie îşi programase revenirea pe scenă printr-o serie de turnee. Fanii îl aşteptau cu braţele deschise. În 2 ore, Michael Jackson a reuşit să vândă 500.000 de bilete. Un alt record! Coincidenţă stranie sau nu, turneul său purta un nume care prevestea sfârşitul: "This Is It"! Şi-a dorit din tot sufletul să mai cânte măcar încă o dată pentru cei care l-au adorat. Cel de Sus l-a vrut lângă el pe Rege înainte de vreme...

Sunt sigur însă că îngerii îl aşteaptă cu ropote de aplauze, acolo sus, departe, pe cel care, prin muzica lui, a făcut milioane de oameni fericiţi, pe geniul cu înfăţişare de copil care şi-a dorit să vindece lumea, s-o facă mai bună, mai curată... Ai schimbat cursul umanităţii, ai făcut timpul să stea în loc şi să te asculte, ne-ai bucurat sufletele şi pentru asta nu te vom uita niciodată! ! ! Sunt convins că acum zâmbeşti mulţumit şi liniştit, te uiţi la noi toţi şi spui cu o căldură de copil în glas: You Are The World, You Are The Children! Michael a plecat... Scena e acum mai goală ca niciodată... Rest in peace, beloved Michael!

P.S: Dispariţia megastarului american a blocat motoarele de căutare ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum în istoria Internetului şi a provocat emoţie la scară planetară!