"Cred..."
de Cătălina Cojocaru
Cred în iubire...
Dar, oare ea mai are puterea
de a mi se dărui mie,
Când a devenit doar o prizonieră,
În inimile de gheaţă ale oamenilor?
Cred în Dumnezeu,
Dar oare el mai poate să trăiască
prin mine,
Azi, când fiecare din noi
Taie aripile credinţei cu sabia nepăsării?
Cred că mai am speranţă,
Dacă ea nu s-a pierdut cumva
În labirintul de lacrimi
Din gândurile noastre...
Cred în bucuria Crăciunului,
În colindele îngerilor
Şi într-un nou început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu