Apel la demnitate

Păstrează-ţi şi tu demnitatea!

Nu, n-am crezut că situaţia noastră poate arăta aşa! Nicio clipă nu am bănuit că pot să fiu atât de dezgustată de modul în care suntem trataţi de cei care conduc societatea românească postdecembristă! M-am lămurit că astăzi a fi la putere înseamnă a juca într-o farsă cu actori penibili, o farsă la care noi asistăm zi de zi! Problema este că nu noi ne distrăm, ci ei! E drept că noi i-am ales, dar la fel de drept este că noi putem să-i alungăm!
Consider că eu pot să fac ceva, dar şi tu poţi să faci ceva! Eu astăzi te îndemn pe tine să-ţi găseşti identitatea şi să ţi-o impui cu verticalitate! Ştiu că românul este un luptător. Nu vreau să cred că trăiesc într-o ţară plină de laşitate! Dacă Guvernul reprezintă incompetenţa, ei bine pe noi nu ne reprezintă asta! Noi suntem autentici, curaţi şi DEMNI! Arătaţi că aveţi încă în sânge o atitudine puternică şi demnă care poate să-şi câştige drepturile prin ea însăşi! Demnitatea nu este o atitudine agresivă, ea nu înseamnă tiranie. Dimpotrivă, este o condiţie etică pe care o folosim pentru a ne apăra propriile convingeri. De asemenea, nu este nici o exagerare a conştiinţei de sine, ci o consecinţă a acesteia atunci când ea funcţionează în condiţii sufleteşti satisfăcătoare. Aşadar, fiţi demni - este atitudinea care ne poate scoate din noroi!
Pe politicieni nu pot decât să-i detest ori să-i compătimesc atunci când îi văd la televizor căznindu-se să demonstreze că sunt inteligenţi, visând principii ori aruncând cu ele spre nicăieri. Dar cum să dispreţuieşti poporul din care faci parte în asemenea manieră?! Poţi cel mult să-l judeci! Judecaţi-l! Nu mă lăsaţi să am impresia că şi "lumina" care a mai rămas e putredă! Mergeţi până departe, luptaţi!
Bătrânii? Bunicii noştri! Oameni simpli, de o chibzuinţă şi o înţelepciune de-a dreptul pătrunzătoare! Dacă ei au uitat, noi nu uităm!!! Lor le-au mai rămas doar două variante: să spere sau să dispere. Noi ce posibilitate le dăm?... ştiţi că moartea celor bătrâni îi îmbătrâneşte pe cei tineri...
Tinerii? Copiii noştri! Copii performanţi ai sufletului şi ai minţii! Părăsesc şi ei ţara pentru că România nu le oferă nimic, nici măcar gândul că mâine vor găsi altă posibilitate. Tragic!
Trăim într-o lume în care oamenii sunt clovni, cei mai mulţi dintre ei purtând stigmatul fragilităţii în toate, se zbat inutil, asemeni unui zbor de fluturi orbi. Oamenii gândesc şi se mişcă într-o realitate îmbâcsită în care îţi trebuie masca de oxigen a voinţei pentru a rezista în faţa unei lumi otrăvite de halucinaţii şi angoase, cum este cea de astăzi.
Dacă voi puteţi ignora cu uşurinţă frigul de afară pentru că aveţi un cămin călduros, dacă voi habar nu aveţi când se micşorează ori când cresc preţurile, dacă voi "trăiţi bine", aflaţi că ei nu o fac! Luptaţi pentru ei! Unii dintre noi au început lupta; astăzi au ieşit în stradă înfuriaţi de situaţia strigătoare la cer în care ne zbatem. Oamenii au intrat, pe bună dreptate, într-o disperare care i-a golit de orice fel de teamă. Astfel că au strigat, au alergat, au protestat fără să-i mai intereseze ce riscă, ştiind doar că "aşa nu se mai poate".
Noi am înţeles că în viaţa asta mizeră nu e ca la teatru, unde dacă nu-ţi place spectacolul te ridici şi pleci. Nu! Aici, cel mult te ridici, iar dacă ai facut-o este nevoie să lupţi!

Păstrează-ţi şi tu demnitatea!

(ANDRA SOCEANU)