vineri, 11 iulie 2008

Înapoi pe plaiuri mioritice

M-am întors în ţară acum o săptămână, mai precis sâmbăta trecută. Dar mi-am mai petrecut 2 zile la bunici la Câmpina, astfel că am ajuns acasă propriu-zis abia luni. Pentru că am lipsit din Blogosferă aproape 2 săptămâni, mă văd nevoit să recuperez şi vă promit că o voi face (poate spre nemulţumirea celor care nu-mi sunt chiar prieteni). Sejurul meu de 8 zile pe meleaguri elene trebuie să vă spun că a fost minunat. De ce spun asta? Pentru că m-am distrat, m-am relaxat, am avut alături de mine prieteni şi colegi, teacher a fost în formă de zile mari, zic eu (dar de Aqualand tot nu uit!), am avut parte de nişte peisaje minunate... Enumerarea asta ar putea continua la nesfârşit, dar mă opresc aici căci am alte lucruri interesante de scris. Dar consider că e mai bine s-o iau cu începutul. Seara de dinaintea plecării spre Corfu a fost una de nesomn pentru mine. "Fenomenul" ăsta mi se întâmplă de vreo 2-3 ani încoace înaintea pornirii spre zări străine. Aşa că nici anul ăsta regula nu a fost încălcată. Am plecat din Câmpina în jurul orei 4 dimineaţa. La ora aia eram amorţit, de abia îmi mişcam trupul şi abia după alte 2-3 ore de mers cu autocarul mi-am revenit. În jurul meu vedeam feţe cunoscute, ochi închişi, trupuri amorţite. Nu am putut să dorm o clipă. Dar cred că ştiu care a fost motivul de data asta: minunatul nostru ghid. Omul ăsta poate fi subiect de satiră în orice moment. Chiar nu pot să mă abţin să nu scriu câte ceva despre el. Era un bătrânel cam de 65 de ani, cu o voce gâtuită (la fiecare cuvânt pe care îl rostea aveai impresia că imediat va păşi spre lumea celor drepţi) şi puţin adus de spate. Se spunea despre el că e profesor de limba română, profesie de care mă îndoiesc şi acum (am motivele mele). Ce nume credeţi că poate avea un astfel de "personaj"? Păi, unul simplu şi extrem de sugestiv: Bujor, domnul Bujor (pentru prieteni: Bobocu'). Până spre Bucureşti ne-a vorbit numai despre Ploieşti că doar acolo locuia. Am crezut că omul era chiar informat... Dar, deşi încerca să capteze atenţia, nu reuşea din simplul motiv că el era chiar zeul somnului. Când deschidea gura, adormeai instantaneu. Trecem peste el şi revenim mai târziu. Noaptea ne-am oprit la Kalambaka, localitatea aflată la poalele Meteorelor. Condiţii bune, peisaj superb. A doua zi, am zăbovit prin preajma Meteorelor circa 20 de minute, timp în care am făcut poze. Să vedeţi mentalitate de român inept: vă lăsăm să faceţi poze 15-2o de minute la Meteore, după care stăm o jumătate de oră la un magazin de suveniruri (zise ghidul). Apoi, ne-am continuat drumul liniştiţi. Recunosc că autostrăzile şi tunelele grecilor m-au făcut să mă minunez continuu şi să-mi dau iar seama cât de jos e România la capitolul ăsta. Grecii construiesc drumuri cu zeci de serpentine prin munţi şi au multe autostrăzi, în timp ce noi avem un amărât de Transfăgărăşan şi două autostrăzi (A1 şi A2) pe care n-ai cum să le confunzi vreodată. Bineînţeles că Bobocu' a trebuit să-şi facă din nou simţită prezenţa, repetând de vreo 3 ori, fără jenă: "Pe partea stângă puteţi observa o panaramă minunată." În primă instanţă, am crezut că în apropiere se află vreun bordel, dar nu, noi ne aflam tot pe serpentine, iar peisajul era de vis. Cu astfel de profesori, ne mai mirăm de ce mulţi tineri nu ştiu să folosească în mod corect limba română... Ajunşi în Corfu, mai precis în localitatea Benitses, am tras hotărâţi de bagaje până la vila în care urma să locuim. Şi apoi am petrecut 8 zile chiar frumoase acolo. Natura m-a făcut să-mi dau seama cât de mici suntem noi în comparaţie cu ea, mi-a arătat o dată în plus ce minunăţii poate să creeze. Deoarece natura a fost imperială, îmi permit să vorbesc în cele ce urmează despre locuri, nu despre oameni. În cele 8 zile, am făcut un tur de insulă cu autocarul şi 2 croaziere de vis. Insula Corfu e una dintre cele 7 Insule Ionice care aparţin Greciei insulare. Există multe atracţii turistice, dar şi un recital dat de însăşi natura. Palatul Achillion, văzut din exterior, are o arhitectură impozantă, demnă de o împărăteasă ca Elisabeta a Austriei. Interiorul este parţial refăcut, astfel că îşi pierde din farmec şi autenticitate. Grădinile din jurul palatului sunt de o minunăţie rar întâlnită. Peste tot găseşti personaje din mitologia greacă (Ahile, Afrodita, etc.).



Despre Paleokastritsa se spune că este cel mai frumos loc al insulei, graţie faptului că e plasată între 3 golfuri principale. De acolo, marea se vedea extraordinar: în multiple nuanţe de albastru şi verde.



Bineînţeles că yacht-urile de lux nu puteau să lipsească din peisaj.


Acum ajungem la locurile care m-au încântat pe mine de-a dreptul: superbele Insule Paxos şi Antipaxos. Croaziera spre aceste două perle ne-a dezvăluit o natură în plin spectacol care ne-a expus frumosul aşa cum e el fără să-i dăm nimic în schimb. Nu ai cum să nu iubeşti natura care îţi oferă astfel de minunăţii! 

     

Am intrat cu vasul în două grote care nu s-au lăsat mai prejos şi au oferit imagini de neuitat...


 
Apogeul a fost atins când vasul a oprit în mijlocul mării şi ne-a permis să ne bucurăm de paradisul din jur, înotând sau sărind chiar de pe punte.



Cea de-a treia călătorie a fost cu Calipso Star, vasul cu fundul de sticlă care ne-a oferit şansa de a admira "flora şi vegetaţia marină", aşa cum zicea Bobocu' (e prof de română, dar n-a auzit de pleonasm!). 



Spectacolul dat de leii de mare nu putea fi trecut cu vederea sub nicio formă...



Ar mai fi multe locuri şi oameni de prezentat, dar mă opresc aici pentru că natura asta minunată m-a epatat, mi-a arătat cât de efemeri suntem noi, oamenii, şi cât de măreaţă e ea. Un lucru însă e foarte important, poate cel mai important: natura ne oferă toate aceste frumuseţi fără să ne ceară nimic în schimb! În faţa ei pălesc certurile dintre noi, bâlbele de neiertat ale ghizilor, grija excesivă a lui teacher, discoteca mult prea veselă (gay, în traducere liberă), cosaşii parcă prea enervanţi, grămăjoarele de celulită de pe trupurile bronzate şi multe altele. Mai multe poze din Corfu găsiţi aici. Gata cu Corfu, gata cu sejurul! Urmează să revin la dudui cu poşetuţe, la politicieni de 2 bani, la dive fără coroniţă, la şmecheraşi fără atestat... Că doar asta e Românica noastră dragă...! P.S.: Nu uitaţi să răspundeţi sondajului din dreapta sus ! ! !

4 comentarii:

Aiana spunea...

Magnific, suta la suta adevarat si mai ales rapitor de cuvinte... cam asa numesc eu acest articol! Am sa revin cu completari insa acum mi-este foarte rau!

Bogdan Fălcescu spunea...

Mersi mult pentru cuvintele tale frumoase referitaore la acest articol! Te mai astept pe blog cu comentarii!

1 spunea...

wow , chiar va lasat sa innotati in mare , in larg , sau era apa doar pana la genunchi ?oricum cred ca vati distrat minunat si abia astept sa plec si io tot in "tinuturile elene" unde sper sa fie cat mai frumos posibil. app ... foarte frumos au iesit pozele , leai facut cu telefonu sau cu aparat ?

Bogdan Fălcescu spunea...

Domnu' 1, tin sa va anunt ca Marea Ionica nu este cada in care faceti dumneavoastra baie. In larg, va asigur ca avea cel putin 7 metri. Mai stim si noi sa inotam, nu va faceti griji. Pe de alta parte, pozele de pe blog au fost facute cu camera foto digitala. Sejur placut si tie!