vineri, 24 aprilie 2009

Nu ne doare-n paişpe de Pământ

Acum 2 zile, pe 22 aprilie, a fost ca în fiecare an Ziua Pâmântului, Ziua Mamei Geea. Elevi, profesori, studenţi au întreprins activităţi de ecologizare şi au participat la diverse evenimente prin toată ţara. Azi a venit rândul nostru, al elevilor din Cantacuzino şi al cercetaşilor. Am fost doar o oră la şcoală. Oricine îşi doreşte un "liber" într-o prea frumoasă zi de vineri. Asta mi-am dorit şi eu. Aşa că mi-am luat bocceluţa şi m-am dus împreună cu alţi 50 de prieteni, colegi să ecologizăm două bucăţi de Sinaie. Sună prea pompos. Am fost să strângem gunoaiele că e mai simplu. M-am întrebuinţat puternic azi. Am umplut saci întregi şi singur şi împreună cu ai mei buni prieteni. Însă mare e grădina Domnului! Dar şi mai mare nesimţirea infectă a românului. Să nu credeţi că am fost la cules de gunoaie pe o vastă câmpie plată de un verde crud. Nu! Am fost prin râpe, în "sălbăticie" şi am prestat şi pe plan înclinat de-a binelea. Am găsit o gamă largă de accesorii şi alte diferite chestii: labe de scafandru, şoşoni urât mirositori, pamperşi, chiloţei tanga (roz!), sticle de şampanie, conserve, pate. Cam tot ce poate exista într-un hipermarket universal. Că doar nesimţirea n-are margini! Ne-am făcut treaba 2 ore, am păpat şi ne-am hidratat, după care am mai prestat o oră. În pantă. Şi dăi cu sacul în mână, printre bolovani, trunchiuri de copaci, crăci, liane. Din nou sticle de toate felurile, ambalaje, energizante... Le-am adunat şi pe alea. În jur de ora 2 şi ceva era gata treaba. Statistic, 50 de puşti au umplut în 3-4 ore 120 de saci plini ochi cu gunoaie (trash, cum zice americanu'). M-am simţit util, ne-am simţit cu toţii utili azi. Muncă în echipă cu un rezultat bun. Stupizenie rară însă pe plaiurile mioritice. Cretinism de toate naturile! Oamenilor nu le pasă de nimic. Ce natură, ce oxigen, ce pământ... Dacă burta mea e plină până-n amigdale, dacă pot să mă plimb pe oriunde prin natura patriei, de ce să nu arunc cu gunoi peste tot??? Că doar sunt un bou de român care n-are sinapse şi pe care îl doare adânc în cur. Sau nici măcar acolo... Băi oameni, treziţi-vă la realitate! Azi noi am adunat gunoaiele voastre. Dar nu putem să facem asta mereu, paricopitatelor! Fiţi măcar 3 secunde conştienţi de ce faceţi! Nu suntem animale, ci "creaturi"raţionale care pot lăsa lumea mai frumoasă, mai curată. A propos, ăştia de vă dădeaţi rotunzi şi filozofici că voi nu veniţi să curăţaţi gunoaiele altora aveţi un nivel de gândire mai evoluat cu 2-3 neuroni decât cel primar. Nu făceaţi curat pentru ei, ci pentru voi, pentru viitorul vostru. Un viitor mai curat, mai verde, mai frumos. N-ai cu cine... Nouă, ăstora 50 de oameni, ne pasă de viitor, ne pasă de noi şi ne gândim la binele planetei măcar o dată pe an. Deşi Ziua Pământului ar trebui să fie în fiecare zi...
Luaţi d'aici şi dovada ca să n-aud ciripituri maliţioase: oameni în exerciţiul funcţiunii...







duminică, 19 aprilie 2009

Gânduri curate de Sfintele Paşti

E prima zi de Paşte. E seară. E linişte. Afară şi în suflete. Acum mi-am găsit echilibrul lăuntric să scriu despre minunea Învierii Domnului care ne face părtaşi la divin de fiecare dată. Am fost aseară la biserică, cum fac de ani buni. Am ascultat slujba demn. Am cântat la unison cu preoţii bucuria colosală a Învierii lui Iisus. Am răspuns zâmbind cu "Adevărat a înviat!". Lumânarea din mâna tremurândă, arzând de fericire, bunătate şi speranţă, e semnul participării la MINUNE. Minunea de acum 2009 ani. Am luat "trup şi sânge divin" şi am plecat sublim de liniştit spre casă. Unde iar am cântat Învierea lui Hristos... 
Paştele e sărbătoarea creştină cea mai importantă de peste an. E momentul în care trebuie să ne întoarcem feţele, trupurile şi gândurile mult prea păcătoase spre divin. Ne căutăm pe noi în noi înşine. De Sfintele Paşti "învăţăm" să iertăm, să uităm, să fim oameni, să ne bucurăm... Hristos a pătimit pentru ca nouă să ne fie bine. Şi noi cum răsplătim jertfa Lui? Prin ură, violenţă, vorbe grele, invidie? Paştele nu înseamnă numai drob, miel, vită, ouă roşii şi iepuraşi zburdând pe câmpii mult prea verzi. E infinit mai mult decât atât. E o stare superioară de pace interioară, de bucurie, de preţuire. Haideţi să nu-l mai limităm la nimicuri! Nu trebuie negate tradiţiile aduse de această sărbătoare, e adevărat, dar nici nu trebuie să facem marketing cu Iisus pe tarabă.
"Dumnezeu nu apare la ştiri" cântă Chirilă în cea mai recentă piesă marca Vama. Dumnezeu nu e marketing. Pe Dumnezeu nu-L găsim la ştirile infecte şi inepte de la ora 5. Poate mulţi nu-L găsesc nici în biserică. Dar cu siguranţă acolo, în sufletul lor mic şi pângărit de păcat, în credinţa lor zdruncinată, se întrezăreşte raza colosală de lumină adusă de DIVINITATE. Ascultaţi cu mare atenţie versurile melodiei, meditaţi măcar câteva clipe, imaginaţi-vă că în fiecare zi a înviat Iisus Hristos şi că în fiecare săptămână a pătimit pentru noi, efemerii muritori de rând... Bucuraţi-vă pentru că "HRISTOS A ÎNVIAT!".


miercuri, 15 aprilie 2009

Meci covârşitor

Agonie şi extaz aseară pe Stamford Bridge în Anglia. Chelsea şi Liverpool s-au luptat timp de 90 de minute pentru a obţine calificarea în semifinalele UEFA Champions League, cea mai importantă competiţie europeană intercluburi. Jucători motivaţi, suporteri extraordinari, atmosferă incendiară, 8 goluri, un Guus Hiddink inspirat, un Rafa Benitez plin de speranţă. Acestea au fost ingredientele unui meci de vis, un meci care a intrat în istoria fotbalului de mare clasă, fără urmă de îndoială. Demult aşteptam un astfel de meci, în calitatea mea de om care se uită la fotbal şi are preferinţe. Cu siguranţă dintr-un astfel de meci nu putea să lipsească Liverpool. Echipa asta e garantul spectacolului, al fotbalului-spectacol, al dăruirii pe teren, al trăirii pentru fotbal. Deşi băieţii lui Rafa Benitez veneau după un 1-3 dureros pe Anfield Road, au crezut în steaua lor până la capăt şi au făcut zeci de mii de suporteri fericiţi şi sute de mii, milioane de telespectatori au fost ţinuţi cu ochii lipiţi de TV. Fără jucătorii lor exponenţiali în teren (Gerrard şi Terry), cele două echipe s-au dăruit întru totul pe gazon. La pauză era 0-2 pentru Liverpool graţie unor reuşite de generic marca Fabio Aurelio şi Xabi Alonso. Suporterii roşilor sperau cu ochii deschişi în calificare şi cântau la unison minunatul imn "You'll never walk alone". De fiecare dată când îi aud mă trec fiorii. Sunt de-a dreptul minunaţi. Aşadar, timp de mai bine de 15 minute, pe Stamford suporterii lui Chelsea au tăcut mâlc. Erau dezolaţi... Repriza a doua a fost de pus în rama fotbalului mondial. Drogba a făcut 2-1 imediat după pauză. Apoi, Alex, fundaş de meserie, bate o lovitură liberă de manual. Reina e spectator şi se face 2-2. Lampard ne-a arătat de ce e lăudat de mai toată lumea şi a marcat pentru un 3-2 liniştitor pentru Chelsea. Însă Liverpool nu moare niciodată. Aşa că Lucas Leiva şi apoi Kuyt au dus scorul la 3-4 în numai 3 minute. Minunat! De necrezut! Refrenul preferat al zeci de mii de fani se auzea din nou: you'll never walk alone, Liverpool! În minutul 89 însă, Frank Lampard le interzice visătorilor din Liverpool să mai spere. Un 4-4 uluitor face istorie pe Stamford Bridge! Fără Gerrard, e adevărat... Sunt fericit că am avut ocazia să asist la un meci în care dăruirea, lupta, motivaţia, fair-play-ul au înlocuit mizeria, violenţa, indolenţa. Toţi cei 22 de jucători au fost nişte actori neobosiţi care au alergat neîntrerupt timp de 90 de minute şi care, la final, ne-au oferit un spectacol pe care nu poţi decât să-l aplauzi în picioare minute în şir. Zâmbesc şi mă bucur pentru că, iată, încă mai există fotbalul frumos. Acel fotbal frumos...
P.S: De ce ei pot şi noi nu putem ???

duminică, 12 aprilie 2009

Emisiunea "SUPER TARE"

Am avut o săptămână realmente dificilă. Teste, inspecţii, gripă multă, febră... N-am avut timp nici să respir aşa cum o fac în mod obişnuit. Am respirat anormal. Dintre toate cele ce mi s-au întâmplat şi pe care eu le-am făcut să se întâmple, îmi voi bate atenţia asupra unuia pe care, fără doar şi poate, îl consider cel mai important. Luni, 6 aprilie, una dintre marile mele dorinţe (vis e prea pompos si poetic) s-a concretizat. Am filmat prima emisiune TV în calitate de prezentator. Televiziunea, nu ştiu dacă am mai spus-o sau nu, e una dintre pasiunile mele încă de mic. Mereu m-a atras lumea asta. Mi-a făcut de fiecare dată plăcere să prezint un eveniment, să le vorbesc oamenilor public... Vineri, pe 10 aprilie, emisiunea "SUPER TARE", căci aşa ne-am gândit s-o numim (producătorul Dan Vîlcea şi cu subsemnatu'), a debutat, de la ora 21, pe postul VP TV (Valea Prahovei TV), fostul Montan TV. Recunosc că, ca un snob ce mă aflu, m-am uitat la mufa mea la televizor. Şi nu m-a îngrozit ce-am văzut. Sunt destul de mulţumit de prima ediţie. Folosind un stereotip: se putea şi mai bine. Sunt sigur că pe viitor va fi mai bine. Ştiu că v-am lăsat cu ochii-n soare. Acuşi detaliez. "SUPER TARE" e o emisiune cu şi despre tineri, o emisiune în care nu vor apărea niciodată "nulităţi şi netalentaţi" (bănică, dau o bere!), o emisiune în care vom promova oamenii adevăraţi, talentaţi, care au lucruri de zis şi de arătat. Sper să fie o gură de aer curat şi mai sper ca, 30 de minute vineri seara, să renunţaţi la lucruri mărunte, să schimbaţi pe VP TV şi să urmăriţi nişte tineri minunaţi. În postarea mea precedentă, mă declaram susţinător înrăit al tinerilor, în general şi al generaţiei mele, în special. Unii (a se citi Aiana Dinu) îmi spuneau că, displăcându-mi un anume tip de poezie, "distrug" un om de valoare (a se citi Andrei Gherasim). Baliverne... Iată că, spre deosebire de alţii, m-am apucat de treabă. De treabă pe bune. Şi vreau să-i sprijin pe tineri mult şi bine de acum încolo. Împreună suntem (mai) puternici! Fac emisiunea asta din pasiune, nu am niciun beneficiu material, o fac pentru că vreau să arăt lumii că există în ţara asta nu numai gropi, curve (dame de consumaţie, ca să fiu reverenţios), politruci, inculţi, nonvalori, ci şi sute, mii de tineri VALOROŞI. Nu am făcut public proiectul ăsta până acum şi nici n-am vorbit despre el pentru că am preferat ca mai întâi să se întâmple şi apoi să discutăm. Aşadar, în fiecare vineri, de la ora 21, pe VP TV şi, în reluare, duminică, de la ora 9 dimineaţa, vă aştept cu drag la o gură de "aer curat" şi bună dispoziţie la emisiunea "SUPER TARE"! ! ! Pentru cei care nu prind VP TV, puteţi vedea emisiunea în timp real la adresa următoare: http://www.valeaprahovei.tv/live-stream/