sâmbătă, 23 iunie 2012

Prima victorie împotriva fițuicii locale

Cred în justiția din România, așa cum cred în sistemul de sănătate românesc care mie mi-a salvat viața, contrar părerilor unanime. Miercuri, 20 iunie 2012, stăruința mea de a-mi apăra niște drepturi fundamentale în instanță și credința că adevărul trebuie să primeze în fața ticăloșiei, imposturii, nedreptății și a minciunii, mi-au adus prima victorie în lupta cu o fițuică locală partizană - Ziar de Sinaia - care, timp de aproape 2 ani, m-a calomniat, mi-a atacat familia, mi-a încălcat dreptul la viață privată, m-a urmărit, a mințit sfruntat, mi-a atacat organele interne și a orchestrat atacuri la persoană de un grotesc patologic. Pentru că sunt tânăr, pentru că nu mă las călcat în picioare, pentru că am opinii pe care mi le manifest public și pentru că ocup o funcție publică.
Judecătoria Sinaia a admis cererea mea în pretenții referitoare la un articol denigrator, considerând că într-adevăr am fost calomniat și că mi s-au adus importante prejudicii de imagine. Instanța a admis ca ziarul să îmi plătească daune morale (simbolice) de 1 leu, așa cum eu am cerut, și a obligat fițuica să publice sentința în 3 numere lunare. Hotărârea poate fi atacată cu recurs.
Cred că aceasta este o victorie-simbol, o victorie împotriva libertății de exprimare exercitate fără limite, o victorie esențială și necesară democrației, care creează un precedent cu accente istorice în jurisprudența instanței din Sinaia, de vreme ce nimeni nu a câștigat vreodată un proces în pretenții împotriva acestui ziar!
Voi continua să lupt cu aceeași convingere, perseverență și putere pentru a-mi apăra drepturile și pentru ca cei care încearcă să distrugă vieți ori cariere să plătească până la ultimul leu pentru gesturile și atitudinile lor profund inumane și imorale.
Nu îmi voi negocia niciodată drepturile, libertatea, principiile și valorile! Și sunt dispus să lupt cu oricine mi le încalcă până la ultima picătură de energie.
P.S.: Puteți găsi mai multe detalii aici despre lupta mea cu cei care mimează jurnalismul și care încalcă drepturi fundamentale ale omului, într-o scrisoare deschisă pe care am scris-o în urmă cu 6 luni și am făcut-o publică.

marți, 19 iunie 2012

Iepurașul în Pijama este agramat, penibil și laș

Înțeleg prostia în formă pură. Înțeleg disperarea. Înțeleg neputința unora de a-și trăi demn înfrângerile. Înțeleg frustrarea provenită din ignoranță. Le înțeleg pe toată până la o limită. În urmă cu câteva zile, un cunoscut mi-a semnalat că Iepurașul în Pijama și Baston (din poză), fiul vitreg al candidatului mincinos (PDL) la funcția de edil-șef al Sinăii, mi-a pronunțat numele într-o discuție pe profilul tatălui său vitreg. Și i-a atribuit tatălui meu apelativul „gherțoi”. Nu obișnuiesc să intru niciodată în dialog cu agramații ori analfabeții. Iepurașul în Pijama se numără printre ei. Nu i-aș fi replicat dacă nu ar fi îndrăznit, cu un tupeu de golănaș, să se lege de numele meu și de tatăl meu.
Iepurașule Agramat, iată câteva diferențe fundamentale între noi doi:
     1. tu ești agramat și, cel mai probabil, ai făcut liceul în curtea școlii ori la fără frecvență, eu nu sunt (cuvântul „îndetaliat” nu există în limba română, niciodată nu se pune virgulă între subiect și predicat!);
2.  2. pentru tine a formula o frază în limba română e un mare mister, dovadă stând comentariul postat de tine. Eu n-am probleme de acest gen.
3.  3. da, eu sunt arogant în raport cu tine pentru nu sunt nici ignorant, nici analfabet, nici agramat. Tu ești și ai demonstrat-o.
4.  4. tu ești laș și postezi comentarii la tăticu’ pe profil, doar-doar îți va citi cineva agramatismele. Și apoi, din lașitate și din teamă, le ștergi. Eu îmi asum public opiniile și le postez la mine „acasă”.
5.  5. tu ai instincte de paricopitată, în timp ce eu am capacitate de autocontrol. De asta te-am filmat relaxat în timp ce băteai câmpii. Și te enerva la culme, știu.
6.  6. tu m-ai amenințat și am dovada înregistrată, în timp ce eu nu ți-am răspuns pentru că nu am vrut să mă cobor la nivelul tău și pentru că eu mă lupt cu argumente, nu cu pumnii.
7.  7. recunosc că tatăl meu a greșit în legătura cu banii pe care eu i-aș fi „furat”. Trebuia să vă adreseze urarea: „Să-i folosiți la înmormântare!”.
8.  8. îl numești pe al meu tată „gherțoi” fără a lua în calcul că trăiești în casă cu un bătrân (bunic cred că se numește) care înjură nebunește ca ultimul om la poartă și cu un tată vitreg – mincinos și penibil – care iese rubensian la poartă la bustul gol (ca cel din urmă manelist) „ca să-și apere nimicul”. Mare dreptate avea un cunoscut care vi s-a adresat așa: „Bâști la coteț!”.
Iepuraș cu Bastonaș, aveam de gând să te ignor. Agramatismul, ignoranța, lașitatea și tupeul tău m-au convins însă că trebuie să plătești. În consecință, îți voi face plângere penală pentru amenințare. Ne vedem la poliție!
UPDATE: Poza de mai jos este preluată de pe profilul de facebook al Iepurașului în Pijama care a făcut-o publică de unul singur. Atât poza, cât și comentariul de mai sus au fost postate pe pagina mea de Facebook de două ori. Iepurașul Zglobiu s-a enervat tare de tot, a raportat postarea ca spam și, de două ori, Facebook mi-a șters postarea. Consider că, prin astfel de măsuri, Facebook îmi îngrădește mie, cetățean european, dreptul la libertatea de expresie, garantat de Carta Europeană a Drepturilor Omului. Iepurașul continuă să fie laș și și-a șters poza penibilă de mai jos de pe profilul personal. Libertatea mea nu e negociabilă. Iepurașule, cât de iepuraș poți să fii!