Am crezut întotdeauna în libertatea presei scrise și în faptul că este necesar ca presa, în genere, să fie a patra putere în orice stat democratic. Cred în dreptul la liberă exprimare. Cred în capacitatea presei de a produce schimbări semnificative în societate. Cred că presa poate salva vieți, poate schimba președinți, dar, la fel de bine, poate distruge vieți și cariere.
Trebuie însă să fim foarte atenți la nuanțe atunci când vorbim despre presa scrisă. Există ziare și fițuici, așa cum există gazetari și impostori care se vând pe sume de nimic.
În ultimele douăsprezece luni, am fost pus în situația nemaiîntâlnită de a fi atacat sistematic la modul cel mai josnic cu putință de o publicație care nu îndeplinește nici pe departe criteriile care o pot transforma într-un ziar de calitate care dorește să-și informeze corect cititorii și doar atât.
Impostorii și mercenarii ce se constituie în redacția unui ziar local care, din nefericire, poartă în titlu numele superbului oraș Sinaia, nu au contenit nicio clipă să îmi atace organele interne (splina), calitățile intelectuale, părinții, apropiații, performanțele școlare, viața personală și de familie. Au uzitat, fără ezitare, de cele mai defăimătoare formulări posibile și de cele mai crase dezinformări pentru a mă pune într-o lumină cu totul diavolească și pentru a-și servi sponsorii și stăpânii fără cele mai mici remușcări.
Sunt mândru și fericit că am 20 de ani. Este o vârstă absolut specială. Ei bine, același săptămânal s-a folosit de vârsta mea ca de cea mai aspră acuză posibilă pentru a mă denigra și a mă face să cedez în fața mizeriilor așternute pe o foaie de hârtie. Nu am fost învățat nici în familie și nici în școală să cedez în fața mizeriilor, stimabililor. Consider că doar un sentiment de teribilă frustrare trebuie să se afle în spatele unor astfel de acuze, frustrarea unor oameni mărunți care nu au reușit să realizeze nimic în viața lor până la 40-50 de ani. Bârfa, aruncatul cu invective, dezinformarea, mizeria umană în cea mai pură formă posibilă nu le consider a fi realizări.
Mai mult decât atât, acești impostori fără seamăn m-au acuzat de agramatism doar pentru simplul fapt că pe un afiș a fost tipărită data de 31 iunie, în loc de 30 iunie. Ce interpretare grotescă, câtă micime într-un singur caracter! Cred că atunci când faci asemenea afirmații mai mult decât nefundamentate despre un olimpic județean la limba și literatura română și la limba engleză, ele pot ține doar de domeniul patologiei și te descalifică totalmente ca ziarist, fie el de fițuică locală.
Vreau să aduc în atenția opiniei publice și faptul că, nu mai departe de vara anului trecut, atunci când eu nu ocupam nicio funcție publică, chair și tatăl meu a fost supus amenințărilor directorului de foiță! Acest personaj și-a permis să se folosească de buna-credința a tatălui meu și să îl amenințe că va publica niște fotografii cu mine în ipostaze mai mult decât compromițătoare. Evident că acest potlogar nu a publicat nimic pentru că, așa cum știu și eu, știe și el că astfel de poze nu există. O dată în plus, a uzitat de tot felul de neadevăruri și amenințări pentru a-mi teroriza și intimida familia.
Aceeași redacție ce are în frunte un individ de a cărui integritate psihică mă îndoiesc, comite și infracțiunea ce poartă numele de „furt intelectual” pentru că efectiv mi-a furat de pe blog-ul personal pasaje întregi pe care le-am scris în urmă cu 3 ani referitoare la ministrul Turismului, Elena Udrea și, printr-o dezinformare crâncenă , au încercat să le transforme într-o declarație recentă a mea. Din păcate pentru ei, nici mișcarea asta nu a ținut.
Un alt aspect care ar trebui să ne ridice mari semne de întrebare fiecăruia dintre noi este ingerința acestei publicații în viața mea personală. Scriu asta pentru că fiecare dintre noi poate fi subiectul unei violări a vieții private, fie că este persoană publică sau nu. Cred cu tărie că doar un personaj obsedat poate să publice pe prima pagină a unui ziar (fie el și fără cititori) o poză personală de-a mea dintr-o vacanță cu părinții, din urmă cu 3 ani, fără a avea acordul meu. Pe vremea aceea este lesne de înțeles că nu aveam absolut nicio legătură cu vreo funcție publică. Această faptă se constituie într-o flagrantă încălcare a dreptului la viață privată și a dreptului la propria imagine.
De asemenea, această rușine media m-a amenințat în repetate rânduri atât cu dosare penale, cât și cu „grija” pe care o va avea deputatul portocaliu care nu există în ceea ce mă privește.mne de întrebare fiecăruia dintre noi este ingerința acestei publicații în viața mea personală. Scriu asta pentru că fiecare dintre noi poate fi subiectul unei violări a vieții private, fie că este persoană publică sau nu. Cred cu tărie că doar un personaj obsedat poate să publice pe prima pagină a unui ziar (fie el și fără cititori) o poză personală de-a mea dintr-o vacanță cu părinții, din urmă cu 3 ani, fără a avea acordul meu. Pe vremea aceea este lesne de înțeles că nu aveam absolut nicio legătură cu vreo funcție publică. Această faptă se constituie într-o flagrantă încălcare a dreptului la viață privată și a dreptului la propria imagine.
Dacă toate aceste lucruri nu erau de ajuns, același Bugan Sorin m-a urmărit cu mașina personală în timp ce mă îndreptam cu mașina societății către București pentru a ajunge la o întâlnire cu avocații care apără Transport Urban Sinaia în litigiul referitor la Telegondola Sinaia. M-a urmărit ca să îmi facă poze, încercând să dezinformeze din nou publicul cititor.
Luând în considerare toate faptele prezentate mai sus, consider că atât eu, cât și familia mea, facem obiectul nu numai al unui atac mediatic de cea mai joasă speță posibilă, ci, - mult mai grav de atât - suntem supuși hărțuirii de către un ziar local ale cărui acțiuni sunt concertate de către marfa numită Bugan. Pentru conformitate, numesc „marfă” tot ceea ce se vinde și se cumpără.
Nimicnicia acestui personaj mai mult decât obscur și a oamenilor pe care îi conduce este una de-a dreptul nemaiîntâlnită.
Nu cred că hărțuirea la care sunt supus de mai bine de un an este una întâmplătoare. Toate articolele, acțiunile și materialele pe care „Ziar de Sinaia” le-a publicat cred că sunt efectul unei obsesii crâncene și maladive a redactorului-șef și a directorului acestei fițuici. Numai un obsedat consider că poate să apeleze la atâtea mijloace total neortodoxe pentru a discredita un tânăr, fie el și unul de 20 ani.
Multitudinea tuturor acestor acuze false cu efect denigrator covârşitor, șirul de amenințări la adresa mea și a părinților mei, încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului (dreptul la respectarea vieții private, dreptul la propria imagine, dreptul la respectarea propriei demnități, dreptul la onoare și reputație), ingerința în viața personală și de familie, furtul intelectual, hărțuirea, dezinformările teribile, toate prezentate sub autoritatea unei publicații săptămânale, m-au pus în situația iminentă de a acționa în judecată „Ziar de Sinaia” și de a cere daune morale în valoare de 1 leu.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sinaia în data de 3 noiembrie 2011. Primul termen a fost stabilit de instanță în data de 3 decembrie 2011, când fițuica al cărei șef de trib este neobositul și vândutul Sorin Bugan nu a fost reprezentată de niciun apărător al legii. Următorul termen a fost fixat la data de 13 ianuarie 2012.
Aceasta este doar prima dintr-un lung șir de acțiuni în instanță în care mă voi constitui parte civilă în raport cu săptămânalul sus-amintit, cu directorul său și cu fiecare dintre cei care m-au denigrat. Voi acționa în instanță această publicație pentru fiecare articol ce a produs efecte denigratoare la adresa mea, a familiei și a apropiaților mei.
Prin acest comunicat de presă îmi doresc să trag un semnal de alarmă prin care trebuie sublinitat faptul că lucrurile au escaladat mult prea tare și că libertatea de expresie în presa scrisă trebuie să aibă limitele ei. Nu poți călca în picioare tot ce are un om mai de preț (demnitate, onoare, familie, principii, conștiință) fără argumente solide și doar pentru simplul fapt că nu se află în gașca ta de interese. Consider abjecte toate acuzele și mizeriile care s-au scris în această publicație la adresa mea, le resping cu fermitate și voi face toate demersurile legale posibile pentru ca cei răspunzători să plătească pentru tot răul pe care l-au făcut. Sunt dispus să ajung cu acțiunile mele în pretenții până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), deși am mare încredere că justiția din România își va face datoria și în acest caz.
Închei prin a-i recomanda respectuos impostorului-șef ce se erijează în marfă nevandabilă și care și-a făcut un obicei bolnăvicios nu din a mă critica, ci din a mă denigra, să urmeze un tratament medicamentos prelungit care să îi scoată din sânge, că de creier nu putem vorbi, obsesia numită Bogdan Fălcescu.
Dovada chemării în judecată o găsiți
aici!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valoreză 1 punct!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebarea valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Nu, nu trebuie să vă sperie în vreun fel titlul de mai sus! Nu arunc la groapa de gunoi a Blogosferei concursul pe care l-am lansat în data de 3 iulie 2009, deci acum mai bine de 2 ani!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Dacă vom reuşi, măcar pentru câteva clipe, să realizăm că Sărbătoarea Sfântă nu este un eveniment de consum, ci aducerea aminte a celui mai mare miracol al Lumii Sfinte, atunci înseamnă că încă mai avem o şansă întru mântuire. Căutarea de sine, liniştea sufletului şi a minţii, gândul bun, smerenia n-au voie să fie înlocuite de pască, drob, miel şi atâtea altele. Iisus Hristos nu se vinde la tarabă, El se găseşte acolo, adânc, în sinea fiecăruia. Sfinte Sărbători cu lumină! Hristos a înviat (pentru noi, atenţie!)!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 1 punct!
