Generaţia copy-paste

Trecem prin vremuri tulburi. Din mai toate punctele de vedere: politic, social, cultural, economic. Nu ne regăsim ca naţie, iar pulifricii care ne conduc joacă tare şi pe foarte mulţi bani, spre deosebire de gloata sărăcită tot mai mult. Dar, pentru că sunt optimist din fire şi al naibii de încăpăţânat şi ambiţios, n-o să vorbesc despre "nimicuri" din astea. Tinerii sunt soluţia! Nişte tineri bine instruiţi pot scoate ţara asta din impasul în care se adânceşte. Nu bătrânii, nu părinţii noştri, ci noi înşine! Sunt sătul de discursuri populiste în care toată lumea ne arată cât de mare încredere are în tinerii zilelor noastre, dar nu face nimic ca să-i ajute, ca să ne ajute, ca să ne motiveze. La nivel de discurs, toţi ne preaslăvesc, însă în spatele vorbelor fără noimă se ascunde un munte de neîncredere. Câinii de pază ai societăţii, lupii moralişti, jurnaliştii, nu pierd nicio ocazie să ne numească generaţia messenger sau generaţia copy-paste. Cu alte cuvinte, suntem nişte roboţei cretinei care nu ştiu să gândească prin intermediul propriei materii cenuşii. Noi nu citim, noi nu mergem la teatru, noi nu folosim termeni livreşti, noi înjurăm babele pe stradă, nu le cedăm locul în maxi-taxi, scuipăm seminţe la colţ de stradă, noi uităm să ne spălăm axilele din cauza statului pe net, noi... În principiu, noi suntem cauza principală a multor aşa-zise probleme. Fraţilor, mai terminaţi cu prostiile astea! Eu cred cu tărie în generaţia din care fac parte şi o spun cu mândrie. Şi cred în mine, în ei, în noi cu argumente. Nu îi demolez cu prejudecăţi şi cu realităţi trunchiate. Tinerii de azi nu sunt generaţia copy-paste! Citesc, au auzit de Kant, Sartre sau Platon, poartă discuţii elevate chiar şi la colţ de stradă, au cărţi şi autori preferaţi. Sălile de teatru sunt pline ochi cu tineri dornici să-i vadă "la lucru" pe actorii pe care îi admiră din suflet şi pe care îi au ca modele. Tinerii de azi folosesc o gramatică adesea fără greşeli şi utilizează acuzativul acolo unde e cazul. Tinerii de azi au speranţe, vise, crezuri cărora nu le dau cu piciorul aşa uşor. Tinerii de azi nu înlocuiesc mirosul îmbietor al unei pagini de literatură clasică cu Internetul, ci îl folosesc ca o alternativă. Noi, generaţia de azi, avem modele, mergem la conferinţele lui Puric despre omul frumos, ascultăm discursurile lui Liiceanu şi Pleşu cand avem ocazia şi nu ne uităm doar la Naomi şi Nikita, ci şi la Marina Constantinescu, Eugenia Vodă sau Delia Budeanu. Cedăm locul bătrâneilor în mijloacele de transport, deşi ei se limitează uneori doar la a ne înjura. Dar trebuie înţeleşi: sunt bătrâni. Divaghez acum şi îmi aduc aminte cum o bătrânică m-a înjurat pentru că nu coboram prea vioi din maxi-taxi, iar dumneaei voia să urce la fel de repede ca Usain Bolt. Şi tot noi suntem tinerii "infecţi"... N-au încredere în noi, nu pierd nicio ocazie să ne taie aripile, să ne umilească, să arunce în noi cu prejudecăţi usturătoare! Dar trebuie să rezistăm. Numai prin perseverenţă putem să le arătăm ca suntem făcuţi din lut bun, de calitate. Că suntem salvarea, ieşirea din mocirlă. Noi suntem caşti încă, morali, neatinşi de sisteme care funcţionează mizerabil, suntem dornici de cunoaştere, sinceri şi direcţi. Ei însă încearcă să ne dea la picioare. Şi o fac indirect. Spre exemplu, un elev amărât care cară zilnic în spate 5-6 kg de cărţi şi caiete primeşte la sfârşit de lună nimic: adică 42 de RON. Cu alte cuvinte, o juma' de pulover, un tricou out of trend, 2 perechi de boxeri, 10 perechi de ciorapi purtaţi, 8 kile de roşii, două salamuri... Nu toate la un loc, ci fiecare pe rând. Cu aşa ceva să trăiţi voi, viermi de mătase ce sunteţi! La polul opus, se află pensionarul român care primeşte majorare după majorare de fiecare dată când guvernul se schimbă, când Băse mai vrea un mandat sau când Năstase îşi aduce aminte că încă e politician. Iar ei, bâtrâneii, sunt veşnic nemulţumiţi. De ce e diferenţa asta aşa de mare de atitudine? De ce logica primară nu funcţionează la nivelul ăsta? De ce noi, tinerii, adulţii şi plătitorii de taxe de mâine suntem batjocoriţi cu nişte alocaţii de nimic? De ce bâtranii, o categorie moartă din punct de vedere social, care nu mai oferă nimic, primesc pensii tot mai mari? De ce nu se investeşte în educaţie şi, pe cale de consecinţă, în viitor? E enervant de simplu. Pensionarii înseamnă voturi. Ei sunt cea mai uşor manipulabilă masă de manevră. Le măreşti pensia, ai votul lor. Elevii n-au drep de vot, deci hai să uităm de ei, deşi ei sunt viitorul! Nu mă întrebaţi unde e logica elementară, unde e bunul-simţ. N-am astfel de răspunsuri. Ştiu însă sigur că grotescul funcţionează până la capăt. A nu se înţelege că am ceva personal cu pensionarii, cu bâtrânii. Nici pe departe. Am bunici, îi repect pentru ce au făcut, pentru ce sunt. În general, bătrânii reprezintă categoria socială care mă impresionează cel mai tare, dar simt nevoia să-mi apăr generaţia pentru că ştiu că merită. Dacă nu toţi, măcar prietenii şi cunoscuţii mei. Ei sigur merită o şansă întru clădirea unui viitor demn de inteligenţa, bunul-simţ, speranţele şi curajul lor. Pentru mine şi pentru ei, o să latru de fiecare dată ca un câine turbat, ce n-are nici mamă nici tată. Cineva sigur o să ne audă şi doar astfel vom putea clădi ceva în viitor. Acum vă las să-i ascultaţi scrisoarea lui Tudor Chirilă către liceeni. Credeţi-mă că merită!

Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni (HQ)
Asculta mai multe audio Divertisment »