Undeva pe la începutul lui septembrie, scriam un articol despre unul dintre evenimentele ce avea să înspăimânte mare parte a muritorilor de rând: punerea în funcţiune a aceleratorului de particule de la Geneva. Pe atunci nu mai ştia poporul muncitor unde să se ascundă de găurica neagră: care sub mese, care după cuier, care la vecinu' Costel în ogradă... Băbuţele, în aşteptarea pensiei lunare, nu mai vorbeau la colţ de stradă despre Cioacă şi Elodia, ci îşi dădeau foarte în serios cu părerea despre experimentul Geneva. Şi eu, ca parte componentă a masei de oameni ce populează Terra, am ascultat păreri şi păreri de pe la toate posturile TV existente şi inexistente. În articolul de acum vreo lună şi ceva "militam" împotriva fricii în masă semănate mai mult sau mai puţin voit în rândul populaţiei. Am râs, am făcut mishteaux (pentru intelectualii lu' nea Peşte: i-am persiflat) de vieţuitoarele care credeau că miile de cercetători strânşi la Geneva sunt doar nişte eunuci neperfomanţi care n-au altă treabă acasă şi vor neapărat să se joace de-a dumnezeii cu omenirea. Au apărut şi nişte comentarii de mare rafinament aici pe blog cum că fiecare are dreptul să vadă cum vrea situaţia asta, că de ce îmi permit eu să-i ironizez pe micuţii cărora le e teamă de găuricile negre, bla bla bla... Măi speriaţilor de găuri, (că altfel nu pot să vă zic la ora asta), uite că am avut dreptate să râd cu lacrimi de voi atunci când vă luaţi foarte în serios şi expuneaţi nişte teorii demne de Spitalul 9 (prima la stânga)! Uite că suntem pe 29 octombrie (la mai bine de o săptămână de presupusa distrugere a planetei) şi nici n-am crăpat, nici nu m-am dezintegrat şi nici n-am auzit de omuleţi înghiţiţi de găurele! Am fost şi în Turcia, a trecut şi ziua lu' taică-miu şi tot aici sunt. La fel de teafăr şi nevătămat ca în septembrie şi la fel de "neliniştit". În ceea ce priveşte acceleratorul de particule de la Geneva, trebuie să vă spun că cercetătorii au oprit "maşinăria" la aproximativ o săptămână de la începere din cauza (şi nu datorită!) unor probleme tehnice. Din câte am înţeles, băieţii deştepţi vor relua experimentul undeva prin martie-aprilie 2009, răgaz destul de mare pentru "speriaţi" să-şi găsească eventual un buncăr unde să fie în siguranţă. Astfel, inconştienţii s-au dovedit a fi mai mult decât conştienţi (la cercetători mă refer). Până una-alta, hai să bem un Cico (cu variantele: bere, whisky, apă cu lămâie sau alcool de 90 de grade) în cinstea faptului că încă vieţuim şi hai să învăţăm să nu ne mai tremure gladiolele când auzim de vreun proiect de anvergură şi să ne stăpânim (în cazul unora) pornirile febrile de a merge la oliţă din cauza fricii!
miercuri, 29 octombrie 2008
Încă mai trăim
Undeva pe la începutul lui septembrie, scriam un articol despre unul dintre evenimentele ce avea să înspăimânte mare parte a muritorilor de rând: punerea în funcţiune a aceleratorului de particule de la Geneva. Pe atunci nu mai ştia poporul muncitor unde să se ascundă de găurica neagră: care sub mese, care după cuier, care la vecinu' Costel în ogradă... Băbuţele, în aşteptarea pensiei lunare, nu mai vorbeau la colţ de stradă despre Cioacă şi Elodia, ci îşi dădeau foarte în serios cu părerea despre experimentul Geneva. Şi eu, ca parte componentă a masei de oameni ce populează Terra, am ascultat păreri şi păreri de pe la toate posturile TV existente şi inexistente. În articolul de acum vreo lună şi ceva "militam" împotriva fricii în masă semănate mai mult sau mai puţin voit în rândul populaţiei. Am râs, am făcut mishteaux (pentru intelectualii lu' nea Peşte: i-am persiflat) de vieţuitoarele care credeau că miile de cercetători strânşi la Geneva sunt doar nişte eunuci neperfomanţi care n-au altă treabă acasă şi vor neapărat să se joace de-a dumnezeii cu omenirea. Au apărut şi nişte comentarii de mare rafinament aici pe blog cum că fiecare are dreptul să vadă cum vrea situaţia asta, că de ce îmi permit eu să-i ironizez pe micuţii cărora le e teamă de găuricile negre, bla bla bla... Măi speriaţilor de găuri, (că altfel nu pot să vă zic la ora asta), uite că am avut dreptate să râd cu lacrimi de voi atunci când vă luaţi foarte în serios şi expuneaţi nişte teorii demne de Spitalul 9 (prima la stânga)! Uite că suntem pe 29 octombrie (la mai bine de o săptămână de presupusa distrugere a planetei) şi nici n-am crăpat, nici nu m-am dezintegrat şi nici n-am auzit de omuleţi înghiţiţi de găurele! Am fost şi în Turcia, a trecut şi ziua lu' taică-miu şi tot aici sunt. La fel de teafăr şi nevătămat ca în septembrie şi la fel de "neliniştit". În ceea ce priveşte acceleratorul de particule de la Geneva, trebuie să vă spun că cercetătorii au oprit "maşinăria" la aproximativ o săptămână de la începere din cauza (şi nu datorită!) unor probleme tehnice. Din câte am înţeles, băieţii deştepţi vor relua experimentul undeva prin martie-aprilie 2009, răgaz destul de mare pentru "speriaţi" să-şi găsească eventual un buncăr unde să fie în siguranţă. Astfel, inconştienţii s-au dovedit a fi mai mult decât conştienţi (la cercetători mă refer). Până una-alta, hai să bem un Cico (cu variantele: bere, whisky, apă cu lămâie sau alcool de 90 de grade) în cinstea faptului că încă vieţuim şi hai să învăţăm să nu ne mai tremure gladiolele când auzim de vreun proiect de anvergură şi să ne stăpânim (în cazul unora) pornirile febrile de a merge la oliţă din cauza fricii!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu