Această întrebare valorează 3 puncte!
ŢINTEŞTE SPRE LUNĂ! CHIAR DACĂ NU REUŞEŞTI, MĂCAR VEI FI PRINTRE STELE. ATITUDINEA FACE DIFERENŢA!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!



Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Dacă vom reuşi, măcar pentru câteva clipe, să realizăm că Sărbătoarea Sfântă nu este un eveniment de consum, ci aducerea aminte a celui mai mare miracol al Lumii Sfinte, atunci înseamnă că încă mai avem o şansă întru mântuire. Căutarea de sine, liniştea sufletului şi a minţii, gândul bun, smerenia n-au voie să fie înlocuite de pască, drob, miel şi atâtea altele. Iisus Hristos nu se vinde la tarabă, El se găseşte acolo, adânc, în sinea fiecăruia. Sfinte Sărbători cu lumină! Hristos a înviat (pentru noi, atenţie!)!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 1 punct!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 3 puncte!
Această întrebare valorează 1 punct!
Pe 17 aprilie, a 138-a întrebare din cadrul concursului "Recunoşti sau nu?" îşi găsea răspunsul în postarea unuia dintre cititorii acestui blog. De atunci au trecut nici mai mult nici mai puţin de 9 luni. Mărturisesc că am avut o perioadă foarte încărcată în aste 9 luni ce trecură cu suişuri şi coborâşuri, cu provocări, cu bucurie, cu tristeţe şi multe altele. Acum aproximativ o lună, am primit nişte comentarii aici, pe blog, de la nişte prieteni ai concursului pe care îl lansasem în vara lui 2009. Recunosc deschis că nu m-au convins pe deplin astfel încât de a doua zi să reactivez competiţia. Apoi, am deschis un sondaj pe blog ca să văd dacă poporului celui îngenuncheat îi mai surâde încă ideea de a se bate în neuroni, sinapse, rapiditate şi toate cele. 71% a fost şi este un procent mai mult decât mulţumitor şi convingător pentru mine. Aşadar, pentru cei 20 de votanţi, dar şi pentru toţi ceilalţi cititori ai blog-ului care vor să renunţe la gherţoism şi să fie parte dintr-un concurs măcar interesant, declar concursul "Recunoşti sau nu?" redeschis! Menţionez că se vor păstra atât punctele acumulate de voi, cât şi clasamentul întocmit până la data de 17 aprilie. Astfel, concursul continuă cu a 139-a întrebare pentru voi! Vă aştept cu drag!
Trăiesc de mai bine de 19 ani în ţara asta. Stau de ceva vreme eu cu mine şi nu fac altceva decât să mă minunez. Dacă acum câţiva ani puteai încă să mai vorbeşti de o Românie profundă, o Românie autentică, o Românie frumoasă, astăzi, la 22 de ani de la Revoluţie, lucrurile stau din ce în ce mai tragic. Lipsa unui adevărat lider, răutatea, invidia, bârfa, laşitatea, interesele personale şi de grup, lipsa capacităţii de a crea durabil, sindromul maniei persecuţiei, frustrarea, sunt tot atâtea motive pentru care ţara asta nu are orizont, nu are viitor, nu are speranţă. Din păcate, am ajuns să trăim cu "teama" comunistă în sânge. Teama nu numai faţă de incapacitatea noastră, ci şi teama faţă de celălalt. La orice pas ni se pare că în spatele fiecărui cuvânt, fiecărui gest, fiecărei idei, trebuie să fie ceva ascuns. Nu mai credem nici în propria noastră existenţă. Suntem de-a dreptul lamentabili! Incapabili să construim, suntem atât de mici încât rămânem pe margine şi îi blamăm pe cei care îşi asumă imensul şi mereu apăsătorul risc de a greşi. România în care trăim eu, tu şi noi e jumulită de orice sevă. Am ajuns să trăim ca animalele, în haite, minciuna a monopolizat demult adevărul, iar noi jucăm doar nişte roluri tragi-comice într-o piesă din teatrul absurdului. Oameni buni, oare ne mai trezim vreodată? Tineri, unde sunteţi? Haideţi, uniţi-vă şi daţi la o parte viermii mult prea laşi pentru a intra în "arenă"! România nu este deloc a lor, e a noastră! România nu trebuie să fie lamentabilă, tristă şi frustrată, aşa cum îi creează ei imaginea, România trebuie să aibă curajul să spere, să creadă şi să gândească performant!"Magicianul" Dan Puric scrie şi el despre "Blestemul de om sărac" al unei întregi naţiuni din ce în ce mai apăsată, mai îngenuncheată, mai în lacrimi...
"Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi…
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi !
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus
de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta."
Când însuşi glasul gândurilor tace, aţintesc privirea lumii în Sufletul Omului. Astăzi vreau să descătuşez Universul! Adevărata esenţă a libertăţii stă în libertatea lăuntrică, aceea pe care doar noi înşine o putem face posibilă. Brice Parain spunea: "Mai întâi fii liber, apoi cere libertatea!" Ea este o stare pe care divinitatea ne-a aşezat-o pe pânza tăcută a sufletului, nouă rămânându-ne doar să o trăim. Este singura valoare care a ales să stea în noi fără să îmbrăţişeze şi alte valori. De ce? Tocmai pentru a ne face să simţim că ea este o opţiune a inimii. Petre Ţuţea asemăna libertatea cu o frânghie agăţată de undeva de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric.
În luna iunie, după marşul elevilor de clasa a 12-a, acel ultim element ce ne mai leagă direct de anii de liceu, am ajuns în Parcul Ghica. O doamnă cam la 40 de ani se apropie de mine şi mă salută. N-o cunoşteam. În scurt timp îşi declină identitatea: Claudia Bîrlă, redactor la "Expresul de Sinaia". M-a întrebat dacă aş fi dispus să dau un interviu la ziarul pentru care ea lucrează. Am acceptat imediat. Şi iată ce a ieşit...
Păstrează-ţi şi tu demnitatea!