marți, 7 iulie 2009

Recunoşti sau nu castelul? (6)

Această întrebare valorează 3 puncte!
Este nevoie de numele castelului şi de regiunea/zona în care se află pentu a câştiga punctele!
Pentru a trimite comentariul tău, dă click aici!
HINT1: CASTELUL SE AFLĂ ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII.
RĂSPUNS CORECT: CASTELUL HEARST, CALIFORNIA (MONUMENTUL ISTORIC DE STAT HEARST DIN SAN SIMEON).
Didu' a dat răspunsul corect în cel mai scurt timp! Ai câştigat cele 3 puncte!

Castelul Hearst reprezintă pentru americani ceea ce este castelul Neuschwanstein pentru germani: castelul din poveşti al unei prinţese. E adevărat, William Randolph Hearst nu avea sânge albastru, dar regele presei americane era cu siguranţă mai bogat decât "Kini", regele Bavariei Ludovic al II-lea. Iar în ceea ce priveşte oaspeţii primiţi în castel, aceştia nu erau cu nimic mai prejos decât cei de pe lista castelului Neuschwanstein. Winston Churchill, Charles Lindbergh, Charlie Chaplin sau George Bernard Shaw au fost doar câţiva dintre iluştrii invitaţi pe care "regele de pe coasta de vest" i-a primit la curtea sa. La ora actuală, castelul Hearst - numit oficial "Monumentul Istoric de Stat Hearst din San Simeon" - este o atracţie turistică depăşită în popularitate doar de Disneyland.
Castelul, căruia Hearst îi spunea, modest, "Ferma", se află la circa 75 de kilometri nord de San Luis Obispo - la jumătatea drumului dintre San Francisco şi Los Angeles -, pe un deal în direcţia Pacificului. Reşedinţa de vară este înconjurată de 100 000 de hectare de teren, pe care magnatul presei l-a moştenit de la mama sa. De fapt, castelul este mai degrabă un complex de clădiri. Patru case de oaspeţi sunt grupate în jurul "Casei Mari" (Casa Grande), care are mai mult de 100 de camere. Ce este cu totul special aici? Ei bine, castelul este cea mai mare colecţie din Statele Unite de modele europene de construcţii. Hearst a luat pereţi întregi, acoperişuri şi podele din biserici şi mănăstiri europene, clădindu-şi astfel un vis californian despre buna şi bătrâna Europă. Coşuri gotice şi ţiglă maură, artă medievală şi vase antice împodobesc cele 115 camere şi holuri ale casei sale construite în stil maur. Cea mai de preţ dintre acestea, "camera de muzică", completată cu un graden pentru cor din stejar sculptat, şi în care, în "momentele melancolice", Hearst îl asculta pe Gershwin cântând la pian, este uluitoare. Proprietatea este înconjurată de un parc safari, în care astăzi mai sunt găzduite doar erbivore. Leii şi gheparzii, care bântuiau pe aici în vremea lui Hearst, au fost duşi după moartea sa în diferite grădini zoologice. 
Construcţia palatului a început în 1919. Pe atunci, Hearst era în culmea puterii sale - Orson Wells l-a avut ca model pentru personajul magnatului dur al presei din filmul său "Cetăţeanul Kane" -, deţinând 23 de procente din toate cotidianele şi săptămânalele din S.U.A., iar pentru cele din California, chiar 60 la sută.
Construcţia, care a devenit opera cea mai importantă pentru arhitecta Julia Morgen, n-a fost terminată în timpul vieţii lui Hearst (care a decedat în 1951, la 88 de ani). De câte ori se întorcea din Europa cu vreun trofeu de artă, cerea să fie reconstruite părţi ale castelului deja terminate. Mai sunt şi astăzi părţi ale construcţiei rămase în faza de studiu. Clădirea, în ansamblul ei, este un mozaic de culturi, un monstru eclectic, hrănit cu opere de artă şi valori adunate din toată Europa.
Casa Grande, construită după modelul catedralelor cu două turnuri, în stilul arhitecturii "mudejar" (creştină spaniolă cu influenţe maure), are în faţă o piscină alimentată de un izvor, înconjurată de coloane şi statui greceşti. În sufrageria decorată regeşte, mesele sunt pline de cristaluri aduse din Franţa şi de porţelanuri chinezeşti. Flamuri colorate de la "palio" (întreceri ecvestre din Siena) sau goblenuri flamande atârnă pe pereţi. Îţi trebuie aproape două ore să vezi toate "fleacurile" nepreţuite. Nepreţuite ca scaunul de refectoriu spaniol, patul cardinalului şi omului de stat francez Richelieu, mozaicul din aur de 22 de carate din piscina acoperită, vechea faianţă persană din camera de biliard, masivele candelabre baroce, uşile unui palat florentin şi tablourile din toaleta oaspeţilor înfăţişând-o pe Venus. Pentru a putea afla părerile invitaţilor săi - în special ale celor care nu-l vedeau -, sensibilul la critici lider de opinie plantase microfoane în toate casele de oaspeţi. "W.R.", cum îi plăcea să-şi spună, era convins că tot ce adunase era de o "mare valoare culturală" şi că progresul "fără cultura europeană" era imposibil.

Un comentariu:

Didu` spunea...

"Hearst San Simeon State Historical Monument" California USA