Recunoşti sau nu podul? (4)

Această întrebare valorează 1 punct!

Este nevoie de numele podului şi de oraşul în care este situat pentru a obţine punctul!

Pentru a trimite comentariul cu răspunsul tău, dă click aici!

RĂSPUNS CORECT: PODUL GOLDEN GATE, SAN FRANCISCO.

andreealicu a dat răspunsul corect în cel mai scurt timp! Ai câştigat 1 punct!

Constructorul podului, Joseph Baermann, a dus o grea bătălie cu elementele naturii - mareea Pacificului, uraganele furioase de pe coasta de vest, ameninţat fiind şi de pericolul cutremurelor. Dar a triumfat. În ziua de 27 mai 1937 ultima lovitură de ciocan a încheiat construcţia pe care americanii o consideră a fi "cea de-a şaptea minune americană a lumii, realizată de mâinile omului": podul Golden Gate din San Francisco.

Golden Gate este o punte între două peninsule, pe deasupra intrării în golful San Francisco. Finanţatorii proiectului au decis să se ridice, pe cele două maluri ale strâmtorii, câte un pilon de oţel înalt de 227 de metri, între care să suspende, cu cabluri groase de oţel, un pod. Lungimea totală a podului este de 2 800 de metri, cu deschiderea centrală de 1 280 de metri. Pentru a permite vapoarelor de mare tonaj să treacă pe sub pod, acesta a fost ridicat la o înălţime de 67 de metri deasupra apelor golfului.

Construcţia a început în 1933 şi imediat au început să apară şi problemele. Mareele puternice au împiedicat turnarea fundaţiei de beton a pilonului sudic, la 92 de metri sub apă. Apoi, din cauza ceţii groase, o platformă de lucru plină cu muncitori a fost lovită de un vapor şi s-a scufundat. La scurt timp, trei blocuri mari de beton necesare fundaţiei, împreună cu mai multe utilaje au căzut în apele agitate. Furtunile de toamnă măturau totul în calea lor şi tot mai mulţi muncitori aveau rău de mare.

Munca cea mai primejdioasă consta în fixarea cablurilor tiranţilor, groase de 91 de centimentri, fiecare constând dintr-o împletitură din 27 000 de fire de oţel. Pericolul continuu de accidente, din cauza vântului necruţător ori, pur şi simplu, din cauza neatenţiei, i-a determinat pe constructori să monteze o plasă de siguranţă dedesubtul podului. Această iniţiativă a salvat 19 vieţi ale muncitorilor care au alunecat. Cei 19 au fondat clubul "La jumătatea drumului spre iad". Când a venit timpul ultimei lovituri de ciocan, pe 27 mai 1937, constructorii Ed Murphy şi Ed Stanley au ţinut să bată un nit de aur în colosul de oţel de aproximativ un milion de tone, dar aurul s-a dovedit a fi prea moale, aşa că nitul s-a rupt şi a dispărut în apele golfului. Până la urmă, ultimul nit a fost unul obişnuit, din oţel. Deschiderea oficială a podului a fost sărbătorită zile de-a rândul şi zeci de mii de pietoni au trecut golful inaugurând astfel noua construcţie. 

Curând podul a început să-şi scoată banii. În primii ani, el a fost traversat, în medie, de circa patru milioane de vehicule. În 1987, la o jumătate de secol de la deschidere, podul era folosit de peste 40 de milioane de vehicule anual şi asta, fără a mai pune la socoteală nenumăraţii pietoni şi practicanţi ai jogging-ului care trec podul zilnic, fiecare la ora lui (traversarea e gratuită), admirând priveliştea excepţională.

Golden Gate a trecut proba timpului, a vitregiei factorilor de mediu şi, în ciuda prevederilor pesimiste, a rămas în picioare. Uraganele puternice fac ca uneori podul să se balanseze destul de mult. La un moment dat, în timpul celui de-al doilea război mondial, pachebotul englez Queen Elizabeth, tixit cu soldaţi, a trebuit să treacă prin strâmtoare având doar un metru între coşuri şi pod.

Faimosul pod suspendat atrage continuu şi sinucigaşii. Mai mult de o mie dintre aceştia s-au aruncat până acum de pe pod. Când este ceaţă, doar pilonii de sprijin se întrezăresc uneori. În apropiere, "orga cu valuri" aparţinând Clubului de yahting Golden Gate, cu cele 25 de tuburi ale sale prin care circulă apa oceanului, îşi schimbă tonalitatea după nivelul mareei.